printre umbre

mă înclin absidă

 în zăpadă

 urma paşilor mei scârţâie sugrumat

 printre umbre îmi e aşa de frig 

-neîncetată absenţă-

 nepreţuită margine a inimii tale 

doar noi 

ştim a ne uni atât de bine trupurile

 murind în foşnet de petale 

dezlegăm creştetul munţilor priviţi! 

!!priviţi şi
fluturii ne amestecau atent trupurile 

în linişte şi în albul pur al 

armoniei mormântale .........................................