sâmbătă, 27 octombrie 2012

printre umbre

mă înclin absidă
 în zăpadă
 urma paşilor mei scârţâie sugrumat
 printre umbre îmi e aşa de frig 
-neîncetată absenţă-
 nepreţuită margine a inimii tale 
doar noi 
ştim a ne uni atât de bine trupurile
 murind în foşnet de petale 
dezlegăm creştetul munţilor priviţi! 
!!priviţi şi
fluturii ne amestecau atent trupurile 
în linişte şi în albul pur al 
armoniei mormântale .........................................

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...