vineri, 26 octombrie 2012

strig

strig curat şi simplu
 nu mă aude nimeni 
poate şi alţii au strigat
înainte
în rugăciunea mea
nu mai era loc de linişte  şi
oraşul ăsta neumblat
îşi uită străzile 
 în mine
priveşti
ploaia stingheră
de frunze autiste
dezafectate

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...