pe strada bucşinescu luminile se sting
locatarii au tras obloanele şi s-au ferecat
în case numai cenuşă caldă şi întuneric
un întuneric de nestins
ne mor înaintaşii
gândesc obloanele se zbat
în noapte ca nişte păsări rănite
au rămas doar flori carnivore la ferestre
gropi în aer între viaţă şi zi e doar o intersecţie murdară
fantome transcedentale aşteaptă tramvaiul(numit dorinţi)
cu maxilarul dezgolit cu flori de ciumafa în creştet
sclipesc de parcă-s farurile gâtuite
a însetat omul
e astazi carnivor
dezgustător dinţii sugrumă
carnea fibroasă mustoasă tresaltă
mi se preling urmele de piatră
umblu cu mâinile-n cruce
prin camera goală plutesc
lucruri ştiute un sutien
poşeta aurie
o umbră de pe chipul tău
eşarfa suavă regăsită întru amintire ta
cuvintele cuvinte
fără de îngăduinţă
se lasa întunericul
pe strada bucşinescu
oamenii se sting
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu