adânc de albastră mi-e inima
doamne pâlpâit de izvor
lumină ţesută din riduri
clipă zidită în ceruri
peste faţa mea
infinit-
înfloritule eden răsturnat
grămadă cu grămadă în
hăuri de coaste lipit
dezlipit- fărâme de zări
fărâme de zări adună
lumile lumii acorduri
dezacordate stricate
abisuri apuse veşted
în inima mea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu