marți, 2 octombrie 2012

precum stâncile solitare

limpede ca ploile de mai
sub soare mă voi bucura şi
voi tresări la umbra trandafirului
suspinând alb în petale amestecând
cuvintele încrucişate- absurd al fiinţelor mele
necântate nedorite nemurite
neşoapte azi moarte
nemire iubire
nebun sau apun
iau dalta ruginită
şi croiesc haină nouă
cuvintelor încerc să
le dau formă suavă uşoară
.........................................
ferice de cei în care şobolanii
au murit demult precum
stâncile solitare

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...