sâmbătă, 27 octombrie 2012

ar fi trebui...

 ar fi trebuit...


ar fi trebuit să te cheme elly,
să ai fruntea măreață ca
o catedrală grandioasă
în bătaia vântului turbat
să nu te cutremuri
niciodată.

ar fi trebuit să mă cheme ally,
să am mâinile suave
țesute cu aripi
(un fel de noduri dezlegate)

și poate ar fi trebuit
să ne rostogolim
muți de uimire
în lumea aceea monumentală a
soclurilor fără de statui.

eu aș fi încremenit brusc
desenând doar cu privirea nuferi
pe chipul tău, elly,
mâna mea ar fi poposit rece
până se încheia cămașa nopții
cu mânecile la spate ca o nebună
aș fi bătut din palmele morţilor din piatră
(chiar așa: poc poc, geană peste geană)

tu m-ai fi privit îngândurat şi împietrit
târându-ți cu greu pașii metalici
tot cu mâinile la spate
m-ai fi iubit...
..........................................

ar fi trebuit să te cheme elly, șoptesc
nespus de stins privirilor deşarte
apăsându-ți degetul aici,
în dreptul inimii.
(mă simți?)
sunt ally, și doar pentru tine,
azi, sunt mai
frumoasă...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...