miercuri, 10 octombrie 2012

pe deasupra

pe deasupra timpului
sufletul mă strigă
acoperindu-mi ochii
scot păsări din jobenul
pălărierului nebun
și mâinile acelea și
pleoapa cusută și
marginea nesfârșitului
mă închid
în a mea carapace
e tot mai cald. da.
cred că mi-e de acum
foarte bine
scârțâie noaptea
bufnițele mă
mai animă
dar
nu mai
am timp

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...