duminică, 21 octombrie 2012

nici nu ai crede

fierb în toate durerile lumii
nici nu ai crede
nu-i așa prietene
mă privești
că pe o nălucă
de după ochiul de cristal
îţi apar rece şi
fără de vlagă
te faci că simți
.................................................
mi-e inima clocot
albastru şi strigăt 
e ca şi cum m-ai disloca
din propria mea stare
e ca şi cum m-ai plânge
înapoia unor visuri deșarte
seară de seară înfofolit în
umbre solitare
reliefându-mi
globul de cristal
ca pe o aripă fugară

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...