fierb în toate durerile lumii
nici nu ai crede
nu-i așa prietene
mă privești
că pe o nălucă
de după ochiul de cristal
îţi apar rece şi
fără de vlagă
te faci că simți
.................................................
mi-e inima clocot
albastru şi strigăt
e ca şi cum m-ai disloca
din propria mea stare
e ca şi cum m-ai plânge
înapoia unor visuri deșarte
seară de seară înfofolit în
umbre solitare
reliefându-mi
globul de cristal
ca pe o aripă fugară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu