protest/învineţind în mine zidul

poezia a devenit un perete scorojit
în care s-a aprins amnarul
despre poet sâsâie şarpele
curăţindu-mi pumnalul înroşit
trist abandon în braţe deşarte
despre poet-ca despre un nebun
cu ochi injectaţi de netrăire
şuieră vântul batjocorind

noapte fugară noapte amară
cu buze pământii îţi strig
despre poeţi ce poţi să îmi spui
depre mâna retezată a lui vallery
despre nebunia încătuşată a tabitei
câte unghii să mai înfigem într-un
octombrie slinos şi ftizic doar
doar morţii se vor albi şi îşi vor
dezgoli mânia şi gura spre
a ne ofili într-o poezie obscenă
poezie modernă poezie rujată
îndelung primenită ca o vampă
înflămânzită bocănind vulgar
pe un trotuar jegos şi putred
cuprinzându-mi în palmele spinoase
craniul în descompunere mângâindu-mă
pe post de rană hidoasă
mă vei folosi

poezie-eternă trădare

voi- gânduri ucise cu
frunţi desfrunzite până când
mă veți
până când o să
până când
şi racla-mi va strânge
cuvântul învinenţind
în mine zidul şi zidul
tot mai înalt
mă va zidi