albastre ferestre deschise înspre un cer fără de nouri
doar pentru tine încă nu am amuţit
culcuş în patul nopţii să îmi fac
şi te-am petrecut printre clădiri de şoapte
ca să îmi înnozi apusuri de peste un tărâm
de piatră ah noapte cu pleoapele arzânde
mă înlănţui în tine ca să trag pragul înspre
o altă poartă
amar
amar
sângerare neoprită
în locul tău mi-aş roade palmele curgând
de D de zările albastre arc fără de săgeţi
să-mi fac și
vor veni
cu siguranţă vor veni bărbaţii aceia războinici
cu pletele de foc tunând cutremurând pământul
vor răscoli copacii vor căuta noi adevăruri
doar sufletul meu alb
doar sufletul meu se usucă alb şi
scuipă fluturi sugrumându-ţi zărilecu mâna dreaptă sunt D gândesc
claustrofob şi bat
cu pumnul în masă
destul
destul
doamne redă-mi soldaţii mei
de plumb de apă şi de zare-albastră
cu ei voi amuţi verdeaţa şi
voi culege neînţelesele victorii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu