luni, 8 octombrie 2012

de D...de zările albastre

ţi-aş mai vorbi de D  de zările pustii
albastre ferestre deschise înspre un cer fără de nouri
doar pentru tine încă nu am amuţit
culcuş în patul nopţii să îmi fac
şi te-am petrecut printre clădiri de şoapte
ca să îmi înnozi apusuri de peste un tărâm
de piatră ah noapte cu pleoapele arzânde
mă înlănţui în tine ca să trag pragul înspre
o altă poartă
amar
amar
sângerare neoprită
în locul tău mi-aş roade palmele curgând
de D de zările albastre arc fără de săgeţi


să-mi fac și
vor veni
cu siguranţă vor veni bărbaţii aceia războinici
cu pletele de foc tunând cutremurând pământul
vor răscoli copacii vor căuta noi adevăruri
doar sufletul meu alb

doar sufletul meu se usucă alb şi

scuipă fluturi sugrumându-ţi zările
cu mâna dreaptă sunt D gândesc
claustrofob şi bat
cu pumnul în masă
destul
destul
doamne redă-mi soldaţii mei
de plumb de apă şi de zare-albastră
cu ei voi amuţi verdeaţa şi
voi culege neînţelesele victorii

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...