te știu de mult...

te știu de mult
morman de carne
luat cu împrumut,
îmi zaci în trup și
mă încingi cu oasele
mă închingi.
o, da, și simt cum mă
atragi spre cimitire,
cum tai din mine
firul multor zile.
încerci să mă îngropi,
la căpătâi să-mi cânte
miile de popi,
să mă strivesc
la tine sub călcâie,
încerci să mă prefaci
în caloian, momâie.
și zac și zaci.
tu-ncerci să mă dezbraci,
să mă arunci în hora
pustiilor de vârcolaci.
(pe umăr piatră/în piept sunt
vatră)
îmi arzi dorințele pe rând.
le arzi și aripile când
se nasc în gând,
și mă întorci, strigare,
cu umbra sub pământ.
dar nu uita
că am să-ți viu, târziu,
să-mi duci tu coastele la râu
și să păstrezi, cu împrumut,
iubirea mea ce-și face-n tine
așternut...