duminică, 21 august 2011

sunt doar o frunză în cădere(în memoria poetului Ioanid Romanescu)

Motto:„sărutând -strivind pe buze
lacrima de spus cuvântul
mai aprind cenușa stelei
pe cel singur îngropându-l”(Ioanid Romanescu)


labirintul își deschidea hățișurile ca
pe niște brațe întunecate tălpile
striveau fluturi cu pleoapele de morți degetele-
mi luminau ca niște licurici bezmetici coborâți în
urme

cât să fi trecut de când
s-a închis ușa timpului?
copiii culegeau întunericul în fesuri verzi de elfy
citeau mesaje neînţelese din frunțile-ncruntate și albite
poţi ști câtă greutate duci în trup când jupuiești genunchii
căutând lumina?

trăiești?

mai poți ptivi? râul se scurge
oceanul putrezeşte

(sunt doar o pasăre-n cădere atinsă de
glontele de argint al altui dumnezeu din piatră)

și începeam să mă hrănesc cu frunzele mărunte
desţelenind alt paradis

așteaptă-mă! zicea Poetul
ce te grăbești, spre unde? sângele meu alb
sângele meu negru sângele albastru alunecări sinistre
pe umbre de cuvinte

curg drumul prin zăpezi? şi un miros adânc de imortele
îi îngropa doar trupul....

trăiam și eu, cândva...
P.S:in memoriam Ioanid Romanescu

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...