vineri, 26 august 2011

prin noianele de DOR



Umbra mea se risipește
Prin oceanele de fum,
Dorul tău îmi poruncește
Să nu plec, să mă adun.


Și îmi trec prin rânduri mâna,
Ninsa-mi mână, de fior,
Vin, acum, la braț cu veacul,
Spre noianele de Dor ...


Chiar de lira mi-e subțire
Și-s un trandafir în rană,
Cânt Eterna mea Iubire,
Peste urma ta profană.


Și îți mângâi iar tăcerea,
Îmi port tainicu`-mi cuvânt,
Iar dacă așa ți-e vrerea,
Te dezleg de legământ.

3 comentarii:

MANOLIU spunea...

..." si daca asa e vrerea
merg cu tine si-n mormant"

Asa devotament si iubire mai zic si eu!
foarte frumos poemul, romantic! O seara frumoasa!:)

misionara spunea...

e o declaratie frumoasă...în poezie devenim mai frumosi decât în realitate..ea rupe barierele.multumesc, dle Manoliu

sokanu spunea...

Nu...

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...