memoria mea te priveşte
frust
(de la adânci depărtări)
ca o scriitură străveche
întipărita
pe obrazul femeilor îndoliate
buze cărnoase asemeni
nuferilor de nashiwa
când toaca îşi coboară strigătul
asfinţitului
mă traversează
se chircesc în mine
o clipă cât veacul
să-ţi scrie numele
cu litere de apă
(închid cercul de foc
în jurul trupurilor noastre
carnea sufletului miroase
brutal
a ierburi sălbatice)
ochiul lui shiwa
clipoceşte enigmatic
(suntem aceiaşi, azi,
ascunşi în străfundul irisului
senin
albastru)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu