ridică-te pe vărfuri oleg ! mă vezi?
și astăzi stau cuprinsă în apa oglinzii
până dincolo de umeri
un coridor prelung
o torță aprinsă un suspin
dorințe aruncate cu furie și
îngropate-n urme.
triumfă același lied
și acrobatul își numără pașii
convins că va ajunge tot
în prăpastia destinului
(e-o chestiune pur matematică
de spațiu împărțit la timp).
un clovn îmi imită secvențele de viață
acum am amuțit
îmi face semn că mă cunoaște
și-ar vrea să mă apropii de chipu-i care
s-a țesut în pânză
a prins captiv
un pui de porumbel sălbatic.
și trec fără bilet prin zidul îndoielii
obișniută cu fel de fel de-anomalii
mă-nvârt în jocul ielelor nebune
te caut oleg
când nu am aripi culeg
cuvinte decupate din ziare
mi le agăț pe buze
cu multele cârlige dând jertfă nemuririi.
bobițele albastre căzute
pe zăpadă scot sunete
bizare ca dangătul din
clopotul de sticlă al catedralei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu