azi m-am trezit arbore
de tissa(ocrotit în românia)
chiar am simțit cum brațele
mi se înfig în obrazul cerului
ooo brațele mele de plumb
nu
au uitat să îmi bată
cuie în tulpina scorțoasă
(ca într-un sicriu proaspăt) de care
atârnau mesaje: ,,nu o atingeți,, ,, o să moară și singură!,,
și chiar stau singură de
atunci pe aleea asta nu mai trece nimeni
din când în când vecinul de la patru plimbă
oase în căruciorul albastru
să îmi adune tristețea
pe când televizorul
alb-negru transmite
aceeași știre despre sfârșitul lumii.
dar lumea nu va înceta
să se sfârșească îmi zic și
atunci vom fi atâția arbori ocrotiți
pe aceeaşi alee pustie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu