groparul/păpușarul

m-am născut atunci
când se despicau zorii
și în brațele de ramuri
mocnea cerul
acoperindu-și fața
cu sânge cristalizat
de gintă latină

am chemat nisipul
să deseneze spectral
umbre
pe malurile regăsite
râul se retrăgea
în mine
primeam loviturile
de piatră ca pe niște
răsunete pustii
ale adâncului

(în casa cu tavanul
iluzoriu
luminile nășteau
clipele albe
din gânduri proaspete
groparul
cu pleoapele căzute
a început
cu degetele aspre
să-mi sape
dezgroparea)

și-n vechea piațetă
păpușarul mângâia sforile
cerându-mi
să mai stau
măcar o zi/
decor absurd
pierdut în întuneric