unii oameni s-au născut din flori și din fluturi au
buzele îmbrăcate într-o mie de
petale parfumate cu zâmbet de naiadă și
alunecă în zori pe marginea dumbrăvilor topinduse-n râuri de
soare adună visele în straturi reavăne cu pământuri sacre
le stropesc în razele lunii cu boabele de rouă și cuvânt
neobosiți străjeri ai cetăților străvechi îngropă armele și-armura în
temeliile surpate și așteaptă ramura de măslin să înflorească
unii oameni au frumusețea tovarășă de suferință și
cântă plângând/ cu trupurile împrumutate
eterice
pline de sevă
ei trec pe lângă țărmul mării
sprijinindu-l
și simt că niciodată nu le este frig...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
atent șlefuit pe umeri de piatră cerul coboară apele se strâng în nisip apare doar urma ta ca o femeie din fier cu fruntea ap...
-
Un premiu literar obținut de fiica mea, Adelina. Fetiţa de turtă dulce autoare, Adelina Ciocan Trăiau odată... -
între obrazul meu și-al mării se ofilește dimineața un pâlc de nuferi palizi îmi zâmbesc de sub tristețe arzând în valuri se ridică si...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu