joi, 4 august 2011

un coridor prin care trece oleg

ridică-te pe vărfuri oleg !
astăzi stau cuprinsă în apa oglinzii
până dincolo de umeri
un coridor prelung
o torță aprinsă
un suspin
dorințe aruncate-n urme.


triumfă același lied

și acrobatul numără pași
convins că va ajunge 
în prăpastia destinului

(e-o chestiune matematică

de spațiu împărțit la timp).

un clov îmi imită secvențele de viață

acum m-a amuțit
îmi face semn că mă cunoaște
și vrea să mă apropii de chipul care
s-a țesut în pânză
-captiv-
în chip de porumbel sălbatic.
trec fără de bilet prin zidul îndoielii
obișniută cu fel de fel de-anomalii
mă învârt în dansul ielelor nebune
nu mai am aripi culeg
cuvinte decupate 
mi le agăț de buze
dând jertfă
nemuririi.
bobițele albastre căzute
sunete
bizare ca dangătul din
clopotul de sticlă
.

4 comentarii:

Vasile Anton spunea...

Am avut un profesor de limba rusă, Oleg. Mărturisesc că nici limba rusă, nici Oleg nu mi-au plăcut. Avea o obsesie să concepem propoziţii din cuvintele noi învăţate.Daiete menea madeli! zice el de fiecare dată. Poemul dvs. îmi place.

misionara spunea...

multumesc

Manoliu ~ spunea...

Frumos poemul.
o seara frumoasa!

Ion Manoliu ~ Facebook

Anonim spunea...

multumesc si eu.zi frumoasă!cu drag,dorina neculce

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...