vineri, 19 august 2011

simbioză(7)

te-am reclădit în mine ca pe un pod
cu umerii din piatră din picăturile de jad
te-am adunat și-mi atingeai cu degetele-nfiorate
buzele de ceară să îți șoptesc poemele
albastre scrise în viața de
cenușă

cu mâinile ca niște flamuri mă îndemnai să
plâng să strig să cânt...să dorm
îmi străbăteai de dimineață trupul
ca pe un abur smuls
din inima peșterii
tăiate în cruce de lumini
...................................................................
vreau multă liniște am zis și
de atunci
te caut
te aud
te simt
................................................................
dar poate o să îmi cumpăr
altă viață de pe taraba
umbrelor de foc.

4 comentarii:

hera mariana spunea...

Mi-ai adus aminte de cronicarul Ion Neculce:)
Ai vre-o legătură? :)
Frumoase poezii!

Manoliu spunea...

Mi-a placut mult poemul! O seara frumoasa!

misionara spunea...

Mariana, doar m-am născut într-un sat cu numele Neculce și pseudonimul mi l-au stabilit niste poeti ieșeni. multumesc mult de vizită! cu drag

misionara spunea...

Domune Manoliu, multumesc...aștept un poem de al dv. la răspunsul unui poem de al meu.inspiratie și har

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...