Dorina Neculce- CV literar- membră a Societatii Culturale Junimea 90 Iasi, membră a Academiei libere ,,Păstorel,,-Iași. Publicatii: 7 volume de poezii, doua de proză scurtă. aparitii in multe antologii dintre care 12 internationale Membră a Uniunii Scriitorilor din India, membră NWU din anul 2014. Membră EWCA http://www.writingcenters.eu/neculce-dorina Publica doua volume(unul de proza si unul de poezie) in Canada. dor_ina64@yahoo.com
vineri, 5 august 2011
Noli me tangere, din volumul Surasul meu gothic
Îţi mai aminteşti, Umbra?
Era seara în care luna se dizolva în gura vârcolacilor flămânzi.
Eu îmi aplecam tremurând urechea înspre podeaua lăcuită
ascultam într-o tăcere mormântală, corul vocilor pierdute.
Da. Vocile acelora care se întorceau îngenunchiaţi.
Din lunga lor călătorie, incantau un imn funebru:
-Noli me tangere,
noli me tangere,
noli me tangere…
Umărul meu se disloca.
Pleoapa dreaptă îmi cădea în ţărână.
Nu mai îndrăzneam să-mi ridic privirea prăfuită
şi focul trosnea în vatră, arătându-şi limbile sinistre.
Limbi albastre ale flăcării din flacără,
tapetându-mi pereţii în arabescuri tainice, mă îmbătau într-o emoţie confuză.
Nu ştiam dacă e vis sau poate mă aflam doar peregrin pe câmpul arid al vieţii
mele.
Iar tu, Umbra, te colorai sticloasă,
îmi căutai adâncul ochilor,
ca eu să simt cadenţa apăsată din pasul lumii, cum trece peste mine.
Să fi trecut decenii?
Sau poate secole, de când coloana de lumină mă fulgera năprasnic.
Eu mă chinuiam să ies din cercul de foc,
pe când în unda străvezie a podelei se întrevedeau proiecţii încâlcite:
forme-fiinţe-obiecte.
Erau adevărate? Simple-nchipuiri?
Am îndrăznit să le ating cu ochii larg deschişi.
Tu, te desprindeai ameţitor şi straniu din laţul desenelor.
Te amestecai cu pulbere şi ceaţă, ca să-mi urmezi pentru o rană pasul –
fastuos de zeitate oţioasă, un timp…
Alt timp…
Şi, ochiul de apă răcoroasă ne dilua în veşnica
l u m i n ă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
amintiri
Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
-
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu