vineri, 19 august 2011

aș vrea să mă întorc

de mult ochii mei nu își mai
trăgeau perdeaua pleoapelor
pădurile de gânduri se răzvrăteau
și mă-nchideam în trupul înalt predestinat
sufletelor neadormite
spintecate în lumina tăioasă a
privirii oamenilor goi

tresăream la pasul fiecărui trecător și
un pâlpâit de aripi părea să mă sufoce dar
mi-am lipit ființa glacială de trupul maiestos al catedralei

primeam în mine picăturile ploii desprinse din gura
pătimașă a zeului păgân

tu doar priveai mâinile-mi străvezii ce
încercau să îți oprească
bătăile ceasornicului viu
în casa aceea lipită de peretele umezit
cu smocuri aspre de ierburi crescute ca niște răni deschise
îmi era dat să te-ntâlnesc
în lumea mea
nu am știut de miazăzi
sau miazănoapte

și-aș vrea să mă întorc
să-ți cer să îmi păstrezi doar amintirea
ca pe o  floarea de mușcată ferecată în fereastră...

4 comentarii:

Manoliu spunea...

...de mult ochii mei nu-si mai trageau perdeaua ploapelor...Foarte frumos ati compus poemul!
O seara splendida sa aveti! Cu drag - Manoliu

misionara spunea...

multumesc pentru vizitele dv.cu drag

Vasile Anton spunea...

Doamna Dorina! Poemele dvs. au gust nostalgic, o vie trăire a iubirii pierdute ce lasă în urmă amintirea florii de muşcată din fereastră. Din cauza timpului ce mă presează şi nu mai are răbdare cu mine nu v-am mai vizitat de mult blogul. Sper să mai revin. Cu sinceră prietenie, Vasile Anton

misionara spunea...

multumesc, domnule Anton...nu-s tot timpul nostalgică.
poate am lăsat vaga impresie.dar sunt doar trăiri detașate de poet...cred
vă multumesc de vizită!

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...