cu urme vișinii îmi scriu istoria
în chip silicificat
curge culoarea sufletului prin epidermă
și îmi scobesc în mijloc un fel de inimă pustie tu
încerci să mă turezi la maxim ca pe-o mașină învechită.
mâinile bâjbâie prin întuneric după un stâlp de fum
mă clatin
mă întind
mă sprijin iar
afară e frig e ceață o împărăteasă împarte stele dintr-un paner împletit cu migală de o tarantulă cu ochi holbați .
acum alerg desculță peste scoicile ascuțite privesc farul înstelat înfipt cu brațele în marea turbată și-aștept nisipul să se adune să îmi curbez o clipă trupul
să-mi plâng plecarea și să mă plângi în mine cu lacrimile cele mai fierbinți, iar infinitul să nu se stingă cuprind
cu o mână cerul cu alta edenul aPrins.
te strig să muști din mărul altor adami și ziua se proptește pe umărul rotund
o țin morțiș cânt din piepturi de păsări paradisiace îmi fixez o veșnicie ochiul sub pleoapa ta care se zbate ca o spărtură fac în trup un sanctuar tu scânteiezi tristețile pe coastă și îmi aduci miresmele de maghiran. ai adormit în trupul veșted, pe când lumina se izbește în ferestre și-n corpul tău eteric același fluture cu cap de mort ridică antenele firave, dansează menuet și așteaptă dimineața să îi sosească iubita fluture cu cap de moartă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu