pe banca de ceară am stat
până spre seară și am ars în noi
lumânările îngălbenite
împrăștiam cu pumnii larg deschiși
hergheliile de fluturi
dar stai zâmbește
am dus și pietrele la râu
să se adape cât or vrea
de azi port curcubeul
cu mine într-o carte
și capul șarpelui hipnotic
iar fixează cana aburindă
din care ies pașii grăbiți
spre cimitir
nu rătăci privește
am cele nouă ceruri
ascunse-n piept
și-n globul de cristal
acum chiar pregătesc ruinele
cetății și săbia în teacă
o
las
să doarmă
da
chiar poate să
mai
doarmă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
..."am cele noua ceruri
ascunse-n piept
si-n globul de cristal"
Aici am gasit "farmecul" poemului; frumos!:)
multumesc
Trimiteți un comentariu