marți, 2 august 2011

arbore căzut

sunt bătrână azi
am pielea striată
de arbore căzut
mă cațăr peste ruine și cânt
cu o pană răsădită în
tâmplă
m-aplec
scriu
epitafe

mâna îmi tremură
ca o vioară
atingerea arcușului
mă risipește

prin văzduh
devin stăpâna
învelită-n sticlă

freamătul mă sfarmă

din miile de cioburi
mă adun
-pumnal însângerat
- ștergând amurgul

2 comentarii:

sorin andreica spunea...

Foarte trista. Nota 11 cu felicitari. Cu respect.

misionara spunea...

multumesc, dar fizic nu sunt chiar...așa bătrână

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...