când mi-ai vorbit despre el nu
am știut că e chiar un înger și-am
început să-i țes o pânză cu andrele de păienjeniță
cred că sunt văduvă iar
iubirea mea agoniza scriindu-ți ieri
mesaj din închisoare:
„eterică ființă, taie-mi zăpezile din trupul serii
deschide-mi multe pagini temerare
de legendă cu băștinași războinici gorgone împletite în păcat
și lasă-te purtat de aburii fățarnici chiar de trădările
asprite am trupul gol și cupa de cristal în palme
dar vom sorbi din mine
cu dinții de oțel
(nu mai fugi )curând
o să mă termine
şi am să -ți cânt din nou
tristețile pe rând
sssssssssst!
mai port cu mine mâna amputateă
şi las o paranteză
sufletului neîncheiat .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
un poem minunat !
vă multumesc mult
Trimiteți un comentariu