l-a văzut cineva pe soțul meu?

știi, despre mine se spun multe lucruri, dar
uneori când îmi zici pe nume îmi vine să mușc de
ai crede că-s nebună, nu-i așa?

uite, cât frumos se înalță ceața de pe râu,
îți ziceam, dar în gând surâdeam și mă vedeam
aplecată peste leșul tău atunci
m-am auzit cum te-am strigat
înspăimântată.
.........................................................................
-sunteți adoraaaabili domnilor, doamnelor, mai facem o dată cărțile? ireeeene, adu-ne ceaiurile! vezi tu pe acelea negre sau caută și tu altceva o
culoare care să ni se potrivească.

(irene era fata vecinilor. se îndrăgostise soțul meu de dânsa)
de atunci ne stătea mereu pe la poartă de aceea o chemam ca să ne
servească ceaiul ea știa așa de bine să aleagă culorile de aceea o și alesese soțul meu, zicea:

-uite, îmi place mult cicatricea ei de pe obraz, e specială, poate dacă ai sta să îți încrustesz și ție una, nu aș mai pleca mâine cu ea în malibu.

-scuză-mă, mon cher, dacă mi-o făceai îninte, așa, cum știi tu pe nesimțite, poate că
nu era o problemă, dar nu vreau să mai fiu lovită în ideile mele despre educație și chiar anunțată că mi se va întâmpla,
asta chiar nu aș mai suporta.

-eeeei, da , așa esti tu, încăpățânată. copiii să mi-i trimiți la pachet,
pe amândoi o dată, ca să nu plătim taxe suplimentare și poate că
odată și o dată o să îmi treacă sau poate o să-ți faci singură semnul pe...obraz
mie îmi plac femeile mai speciale, cum am mai spus, și ea, irene are și păunul acela
tatuat pe umăr. de atunci, nu s-a mai îmbrăcat niciodată.
nu o lasă păunul i se tot înfoaie pe de desubt.

nu sunt deloc supărată....

ce? când vezi nopțile astea minunate, te mai gândești că

există răutate sau ură pe pământ?

-hei, prietene, vino mai aproape...
ascultă!
ascultă-mă, tu să-ți urmezi întotdeauna inima...
oooooooooo, doamne, poate l-am învățat de bine dar
uite, niște viermi i-au și intrat pe sub coastă și au început să i-o roadă pe margine.

acum ce pot să mai fac?
eu credeam că i-am făcut un bine...

și-am stat amândoi chirciți în grădină cu gândurile bătute-n capse,
până am simțit că încep să-ți cresc pe dedesubt.

da. te înălțai așa și încercai să mă rumegi. te credeai deștept.
poate chiar erai, voiai să pari ironic, ascuțit, încrezut semănai
cu raj kapur aveai ochii lui, chiar erau ai lui. i-ai cumpărat dintr-un talcioc hindus.

ce mă privești de sus, înțelege : nu-s chiar nebună. voiam doar
să îți explic niște chestii lumești. da. să ți le spun
printre scânduri...
rânduri...
gânduri...
și rosteam substantivele comune de parcă erau ale mele proprii,
de parcă nu le mai rostise nimeni niciodată așa apăsat,
tot mai apăsat.

apropo, l-a văzut cineva pe soțul meu? sau măcar pe irene?
sau ... mi-a văzut cineva  copiii?...