luni, 22 august 2011

nu am întoarceri


stabilopozi împietriți mi-au crescut pe brațe
ochi de păun sclipesc în milioane de culori
dar tot mai cad răvășită pe un câmp fără de luptă
cu arme ruginite zăngănindu-mi brazdele săpate-n munte
alerg rostogolindu-mă în vise ancestrale
nu am întoarceri străin
cu numele de zeu...
apropie-te!
atinge-mi coastele străpunse și ochii de oţel!!
şi stau panteră nemișcată/ cu ghearele stârnite/
eliberând în fum o teamă/sau un clocot...
simt sabia cum îmi străpunge
același val...

2 comentarii:

Father spunea...

Am trecut sa las unsemn al admiratiei mele !
Am gasit un poem frumos pe care l-am citit cu
drag! Va doresc o zi frumoasa!:) Strainul

Lumea din oglindă spunea...

vă multumesc!

Silozurile

Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...