luni, 22 august 2011

cum te numești, străine?

grecule cu ochi de soare
cu tâmple -nfipte în
stabilopozii împietriți/ mi-ai crescut pe brațe
ochii de păun și sclipesc în milioane de culori

dar tot mai cad răvășită pe un câmp fără de luptă
cu arme ruginite zăngănindu-mi buzele săpate-n munte
alerg răstogolindu-mă în vise ancestrale

nu am întoarceri?

străin cu numele de zeu...

apropie-te!
atinge-mi coastele străpunse și ochii de oţel!!

şi-i stau panteră nemișcată/ cu ghearele stârnite/
eliberând în fum o teamă/sau poate
dau în clocot...

(cum te numești, străine?îi strig
apropie-te!
da. aici, sub mal,
simt sabia cum îmi străpunge-n carne
același val...)

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

Am trecut sa las unsemn al admiratiei mele !
Am gasit un poem frumos pe care l-am citit cu
drag! Va doresc o zi frumoasa!:) Strainul

misionara spunea...

vă multumesc!

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...