miercuri, 10 august 2011

uneori...alteori...cândva

unori mă gândesc la proust și la
timpul lui pierdut prin labirinturile trădării
la gustul madlenelor sale care
îi trezeau o dorință aproape dureroasă

alteori mă gândesc la tine oleg
îmbrățișarea ta -străpungere de coaste
,,nu poți iubi o imagine sticloasă,, îmi ziceam
și gura lăsa gust de benzină împrăștiată pe caldarâm
urma se întindea lasciv ca o scrisoare veche
foarte veche nu știu dacă
am răbda să redăm cu încetinitorul
filmul acela mut
făcând semne pe fereastră

aseară m-am trezit în brațele tale și
am stat în agonie
fără să te iubesc
fără să te privesc îți scanam gândurile
întipărind prin pieptul meu dezgolit
firișoare roșiatice subțiri umblau sub
carnea scrumită de apăsarea degetelor tale
și te îngrijorai pentru că simțeam
cum răsădeai flori carnivore în umeri mei
voiai să îmi acopere pieptul
să nu îmi vadă îngerii gândurile tale

cândva am să te caut
să îți vorbesc despre adamii
înecatați în merele de aur
să îți pieptăn părul de sârmă
și să îmi petrec mâinile peste
fața ta ascuțită
ca o lamă de cuţit

4 comentarii:

Manoliu spunea...

Imi place poemul, sarutmana si seara frumoasa!

Anonim spunea...

mulțumesc, mă simt îndatorată de prezența și fidelitatea dv. cu respect, dorina

Anonim spunea...

http://youtu.be/9FBKa-bCasY

pentru domnul Manoliu , de la dorina neculce

misionara spunea...

era un cântec de pe youtube.dar o să vi-l las pe facebook.cu tot respectul, dorina

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...