ai putea fi jertfa mea
de ape cu irișii albaștrite urmăresc hipnotic
ai genele din frunze răsfirate
ca niște fluturi adormiți
pe culmea de răcoare
îmi sprijin obrazul umezit
de zidul viu al nerăbdării
mi-am tocit ghearele
tot bătând/numărând în piatră
nu vreau să te mai pierd
și stau la pândă și te aștept
să îmi pătrunzi în suflet
ca o lăcustă înflămânzită
dar mi-ai crescut
ca o altă haină pe dedesubt
acolo unde rana înflorea
în oasele albite m-am strâns
și ți-am lăsat pe mal numai tăcerea
să-și plimbe limba de reptilă
c-un ochi aprins în frunte
și celălalt deschis în talpă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu