cadrane sparte

genele-mi fremătau ca niște frunze ruginite
în bătaia focului cărarea se îngusta pe când buruienile îmi
crestau până la sânge obrajii îmi erau traversați de
lumina siderală a nopții

ce căutam?

țineam doar lumânarea cocoloșită
(vrabia mi se-nfingea cu ghearele în umăr) și-am așezat-o în
unda râului plutea ușor
în palma nufărului de nashiwa
scânteia ducând cu ea blestemul sau poate aluneca să
te-ntâlnească
mi-a zis bunica
atunci când ai plecat:

-șezi maică, șezi colea, pe laiță , apoi a
lăcrimat, așa, a viață trecătoare
a șters ochiul scurs cu un colț al basmalei ponosite
m-a îmbrățișat

pieptul îi mirosea a busuioc şi naftalină
eu am știut că nu e chiar de bine

dar nu mai știu dacă m-am și putut privi în mijlocul
lacrimii de pe bărbie sau
am văzut doar flacăra cum s-a aprins așa
am și păstrat-o

acum iar am pornit spre tine mai caut caut
cercurile care țin baierele pământului ca să amestec
fericirea cu nisip să-ți construiesc multe castele

lasă nu te-ngrijora am haine
de-mprumut și-n globul de cristal
ți-am strâns o altă viață cu
dimineți scăldate în boabe de ambrozie

.....................................................................
stai lâgă mine
să îmbrăcăm păpușile din cârpă...

și oamenii de rând priveau
din când în când dădeau din cap
spunând:
-îi știm, îi știm, au mai trecut prin sat,
dar au pierdut corabia
și nu se pot întoarce