luni, 22 august 2011

un califar ...albastru îmi sprijină căderea

omul era îndemnat să sculpteze
zările spre a-și dovedi identitatea/ tortura
pescarilor

când pescărușul va țipa asupra lui îi vom zdreli trupul aici
la capătul pământului
noi facem legea
murim și iar o să ne naștem (e un fel de trudă)

ochii se roteau /beție de imagini (pescărușii se
amestecau în valuri)
bocetul mamelor orfane/ grăbește timpul/
lipsește... secunda

nu

am să mă rog pentru tine

bocancul murdar îmi apasă grumazul se umple de noroi rugăciunea
piere înainte de a se naște în pântecele meu
am țipat în trupul păsării cu chip de coapsă înfierbântată și oasele tale
trosneau în strigăte
caut
câmpul de carne se
umplea de umbra crucilor de fier palmele
ni se amestecau/ irumpem când ne înălțăm inimile înstelat spre cer

să nu îmi reproșezi vreodată: mi-ai spus o să mă întorc în tunelul cu pereții de sticlă
ochiul pescărușului o să se roteasc-n ochii mei și eu o să mă
pierd iară în ochii pescarilor care ne surtează anotimpul și
ne cuprinde pe după umeri într-o ușoară respirație de...
...moarte

dar pescărușul blestemat era de fapt un
califar albastru ce-mi sprijinise
în iarna aceea cădreile de pe
ultimul catarg

4 comentarii:

Father spunea...

Bine v-am gasit!
Imi place poemul si am sa mai revin!
Va doresc o seara cat mai frumoasa!:)

doina daschievici spunea...

Te urmaresc de ceva vreme si te citesc cu sufletul,Dorina.Multumesc!

Lumea din oglindă spunea...

eu îți multumesc de citire, Doina! cu drag

Lumea din oglindă spunea...

multumesc domnule Manoliu!

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...