amicul meu ...pe internet

Amicul meu, pe internet...




Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet...
Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe
stradă...acum, lucrul asta devenise la îndemâna oricui...adică , ce
mai...nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii...stai
lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog,
mână să ai și o minte ascuțită,bineînțeles...
Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină
tăia liniștită ceapa, în bucătărie(să facă un borș pentru copii și
bărbat)...dar avusese și neinspirata idee de a-și deschide laptopul, pe
masa din bucătărie...


Cum sta ea linistită și asculta melodia „Alejandro” a lui Lady Gaga, vede pe ecran un mesaj scris cu litere foarte mari și foarte roșii...Ei,
era un profil, ca alte mii și mii de profile care se înmulțiseră în
România ca ciupercile după ploaie, amatori sau amatoare de senzații
tari...
Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine:
-Ești măritată???
Nefericita leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte
șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier,
lacrimează( de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios:
-Da...
-Și ce faci acum? Stai?...
-Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga...
-Sunt inspector la stat și nu prea îmi place când femeile măritate își
fac de cap...ba nu îmi plac deloc cele care STAU...mai ales pe internet
-De fapt eu fac un borș pentru bărbatul meu...că el e paznic la Inspectoratul de Stat...
Individul aproape ca ia foc...Ea gândea că poate omul are de gând să îi
penalizeze că stau amândoi (ea și bărbatul) și nu au grijă de copii, ar
fi vrut să spună cum i-a dus la școală , cum a vorbit cu învățătoarea ,
cu profesorii, dar ăsta nu-i da răgaz...
-Asta nu se pune...O să mai vorbim...și semnează, acum cu negru în arial bond:sărutul p.

Săraca gospodină ce s-a mai năucit cu litera aceea : p.
Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la stat
gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe
baricadele statului...dar p : să fie de la prietenesc, să fie de la
prostesc(Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional...și iar privește
vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață
și o învăluia mustrător...

A trecut o zi , au trecut două, au trecut trei...și...aceeași gospodină, același profil, alt mesaj, scris acum cu verde:
-Spune-mi mai multe despre tine...
Femeia, supusă, cu gândul la copii, la bărbat și la necazurile care s-ar
putea ivi, a început să turuie : că a spălat vasele, că a treminat de
trei zile borșul,că a cârpit pantalonii lui bărbată-su, că a dus copii
la școală...doar, doar l-o convinge că ea nu e ca altele...ea nu stă o
clipă.
Ăla de colo:
-Vreau să ne întâlnim...
Tăcere...tăcere...Gospodina simte că moare de necaz...cum? nu a explicat bine? Simte cum cade din picioare.
-Cum se poate?
-Femeie...vorbești cu statu...ce mama mă-si...Crezi că inspectorii de la
stat au timp de familie, de neveste...ei fac bine poporului...dau
serviciu lui bărbată-tu, să puteți trăi, au grijă de legi, să vă
trăiască bine copiii...vă dăm alocații...așa, de pomană...Ce vină am eu
că tu ai stat pe internet...Ce? te-am ales eu? te-a ales
calculatorul...Colegii mei au avut mai mult noroc...Au tras niște femei
de milioane și eu mă chinui cu tine, cu borșul, cu bărbată-tu, eeeei, dar unde te
crezi?...Tu nu-l auzi pe Mircea Badea : Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!!!...Dar văd că
ai preocupări mai bolnăvicioase...Asculți pe Lady Gaga...Ia , de mâine
să asculți numai cântece românești...Dovedește și tu puțin
partiotism...Ce-i înveți pe copiii tăi? Doamne , cine v-a dat copii?!

Asta nici nu mai citea mesajele de gârbovită ce era...Ce-o să zică
bărbată-su...și ăla, un fel de Moromete cu un simț al proprietății mult
prea dezvoltat...Doamne ferește, să se apropie cineva de proprietatea
lui , că făcea moarte de om...Dar te pui cu datoria față de stat? Că
profilul tot o îndesa:
-Ți-a venit vremea să-ți faci datoria față de stat , ca să mă exprim
plastic...Eu cred că înțelegi...Ai o poză? Trimite-o!
Și femeia,sărmana, caută și trimite prima poză care se deschide ...Era ea, la păscut vaca...Poate
era doar o șmecherie, să nu observe el că nu arată prea bine : câmp
imens, vacă...nu tu alte chipuri pentru făcut comparații.
A mers, pentru că ăla, de dincolo de ecran, exclamă:
-Ești superbă!!!
Așa și arăta, lângă vacă, pentru că nu era prea grasă...

Iar tăcere...tăcere...Ăsta, tipul de la stat, pragmatic...dacă era inspector, lucra el de ceva timp cu pragmatismul, o întreabă:
-E vaca ta?
-Da ...E Joiana...
-Când ne întâlnim să nu uiți să aduci și o sticlă cu lapte...Eu lucrez
la stat, nu prea câștig...tu nu lucrezi deloc...dacă o să ne
înfierbântăm, să bem și noi măcar un pahar cu lapte ...

Femeia nu prea le avea cu mulsul vacii, avea mâinile prea mici și îl
aștepta mereu pe bărbată-su să mulgă vaca și asta cum am
zis...Moromete-n gând și în cuvânt, punea semn găleții de nu puteai
ascunde un litru în ruptul capului...dar o pune ea, deoparte, azi, 10
ml, mâine 10 ml, s-o face un litru...Dar până cînd? Și-l întreabă:

-Când zice statul că trebuie să-mi fac datoria?
-Păi, rândul tău e pe 12 iunie...

Dilemă pe biata femeie, pe 12 iunie era ziua de naștere a lui
bărbată-su...dar te mai pui pentru un pahar de suc și o felie de
prăjitură..datoria e datorie...Și ea cam vede statul de la o vreme tare
nemulțumit...gândește : poate o fi mai bine...

A dispărut omul nostru până nu mai știu când...așteptând liniștit întâlnirea cu sticla de lapte...și femeia.

Bărbatul ei,isteț, nu glumă...a obsrvat omul că tot lipsește câte ceva
din lapte și că bateria laptopului era mereu consumată . S-a gândit la
ceva necurat...O fi o întâlnire ceva...Mai știi, femeile , ce mai
gândesc...Și aruncă omul toate calendarele din casă...da, toate , de nu
mai știa femeia când e 7 , când e 8, când e iunie, când e mai...
Bine a făcut că femeia lui era un cu un spirit civic foarte dezvoltat și sigur s-ar fi dus cu lapte, cu tot...

Dar să vedem ce a făcut amicul meu...Își crease, domnule, zeci si zeci de profile...
Eheeei, câte profile , tot atâtea femei măritate, dar toate
măritate...că așa se nimerea, avea ghinion...Și el mereu cu
mesajele...Acum, nici el nu mai știa care e cel adevătat...
Uneori se confunda cu imaginea din oglindă și dădea să treacă dincolo...se ciocnea puternic la nas...
Nas avea, și încă unul prietenos care îi îndruga vrute și nevrute: că e
frumos, că poate zăpăci femeile, că nu e altul ca el...și ăsta chiar
credea...
Uite așa, amicul a început de acum să stea liniștit acasă și trimitea la serviciu câte un profil azi, altul mâine...
Da, ce, profilele se duceau?...Hop, într-un internet-cafe...și dăi
mesaje, discuții cu femei...că așa au văzut ele acasă, la stăpân...să le
vadă și pe camera web : ia, care a mai albit, cui i-a mai căzut un
dinte, cine are mai multe riduri?
Evident, veneau obosite, dar nicicum de la serviciu...
Îl sună șeful pe amic și-l concediază...Omului i se făcuse rău...Hai, să explice...
Da, ce te pui cu statul...aștia nu ascultă, domnule, de nimeni...ei sunt legea...ai călcat strâmb, ăla ești...
Ar fi vrut el să se angajeze măcar portar la stat...în locul bărbatului femeii...gospodinei...dar ala se ținea bine...
Mai ieșea uneori din casă...
Profilele, cu sutele după el...La semafor era jale...Lumea , tot lume...
Când să treacă strada, gloata de profile după el...până treceau cu toții, se făcea roșu ia,r semaforul.
-Da, ce crezi, omule, că faci, cu gloata aia după tine?...Eeeei, dacă
ne-am face toți măcar jumate din profilele tale...Nu eram destui în țara
asta amărâtă...Ne mai dai și dumneata peste cap...
-Ia stai acasă!
Și din ziua aceea nu mai avea voie pe străzi...
Stătea printre profile și făceau din ochi ba uneia, ba alteia de li se suciseră ochii...nu alta...

Văd o femeie foarte slăbită, la spital, când am făcut analizele alea
obligatorii, și-mi spune povestea...Îl cunoscuse și ea ...Nu mai mâncase
de trei săptămâni...Era o umbră...că nu o slăbeau deloc...ba se spăla
într-un lighean ,cu lacrimi, nu cu apă, că strânsese multe lacrimi din
cauza lor...
Bărbată-su îl păzea pe ăsta (îl pusese statul) să nu iasă pe afară, dar nu știa că-i moare nevasta în casă din cauza lui...
I-am zis, nevăzând altă alternativă:
-Aruncă și dumneata calculatorul pe geam.
-L-am aruncat demult...dar, cum deschid ușa la balcon , ele intră ...Eu
le scot pe ușa apartamentului...ele intră iar pe cea de la balcon ...și
iar, și iar...
Ducă-se, Doamne, zic speriată, și-mi scuip în sân...

Povestea asta,mărunțică,
mi-a spus-o, în dimineață,
o bătrânică.
Și mi-a mai spus
că poate fi
povestea orișicui,
ce are o nevastă-n curtea lui...

Iar despre tipul cu profile,
mi-a spus că-și ține, acum,
povestea-nchisă-n mii și mii de file.
Și-ar vrea din casă
să mai iasă,
să schimbe vorbe dulci,
măcar c-o florăreasă grasă...
Dar, fiind toamnă
întârziată,
și florile au amorțit,
iar omul nostru, singur ,
chiar s-a păcălit...

Gospodina ajunsese mult mai bine. Ea era cuminte, nici nu știa să-și facă prea multe profile, nici nu vroia.
Acum se emancipase, evoluase, nu prea mai stătea prin bucătărie(avea
menajeră), nici nu-și mai ștergea lacrimile cu prosopul de bucătărie(parcă nu mai avea nici lacrimi). Vaca...o amintire uitată în câmpul acela imens...
Laptopul stătea pe un birou drăguț și ea trimitea mesaje, dar mai dure că așa fusese și ăla cu ea la început.
Da. Trimitea mesaje, dar de pe un singur profil, cel adevărat...
În rest, toate bune și frumoase în STAT...
Apropo, doar pentru că veni vorba: EȘTI ÎNSURAT?!!!