m-a părăsit poezia ca
pe un iubit cu mâinile
prea aspre cu trupul
fremătând între un semn și
celălalt
sunt
o pasăre
din care se
împrumută
zilnic
niște oase
nu
mai astăzi aș
putea să
îmi mai cânt:
zborul meu frânt
zborul meu
ffffffffffff
rrrrrrrrrrrrrâââ
nnnnnnnnnnn
ttttttttttttttttttttttt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu