luni, 2 septembrie 2013

bulevardul albastru




pe deasupra bulevardului albastru
oamenii își trec umbrele smerite
nici măcar nu le ating
 
femeia cu landoul din plastic
plimbă nopți grăbite le surâde verde
cu un scârțâit plutesc în derivă
tremur nervos cu venele cambrate
pe lângă mine trec studenții
de la litere metaforele lor
post-moderniste zgârie retina
 
întunericul se cuibărește spasmodic
și stau așa ascunsă doar cât
să îmi prind căderile
peste lemnul crucii

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...