când îmi apropii inima
de buze simt că toate păsările au
murit în mine o călătorie
sumbră altare încolăcite
trupul zilelor sticloase
fumuri înzăpezite urmele zeilor şi
îngerii îşi continuau închinarea
dacă zic îmi apropii inima de tine
te şi simt cum ai murit păsările
se trezesc bezmetice
răscolindu-ţi chemarea
aceiaşi arcaşi
îşi îndreaptă săgeţile înspre
cerul nostru amuţit
pădurile îngheaţă
doar lebedele iluzorii
îşi desfac din când în când
basmaua înnegrind aşteptarea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu