marți, 24 septembrie 2013

rugă în albastru



cel care mi-a scris
ultima scrisoare
e lângă mine cu pasul lui
forfotind lumina mă caută
peste oglindă scoate
broaștele râioase
ca într-o ploaie a
potopului
promis
cer iertare
umbrei rugându-mi cerul
să nu mă uite
să îmi ascută
zâmbetul albastru
îngenunchiat

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...