miercuri, 18 septembrie 2013

OMul

cu o singura bretea
atârnând
umlpe străzile cu
păsări de
demult
zăpezile nu mai au
urme împrăștiate
jilave și noi pășim cu
grijă printre goluri
cu degetele în trup
crescute
ni se părea că
suntem tot
mai proaspeți

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...