femeia din mine

între obrazul meu

și-al mării

se ofilește dimineața

un pâlc de nuferi

îmi zâmbește de sub tristețe

arzând în valuri peste singura punte                                                                                   ridicată la porţile nopții

stai
privește!
femeia din mine                                                                                                                   ți-arată cum te vei stinge și
cum se moare

când mă feresc ușor
de articifii
pe sub fardurile înghițite
îmi cresc miile de riduri

şi

m-am dezghiocat
de frunze ca să
te caut pe distanțe foarte largi
acolo
unde nu se mai ating
nici păsările