luni, 2 septembrie 2013

strigătul zilei


strigătul zilei


într-o tăcere albă
numai lumina artificială a
lămpii mi-ar mai putea deschide ochii
-murmurul viu-
camera ovală
strigăt reîncarnat
de dincolo
al zilei din mâine
acelaşi pustiu planând
ca o chemare ca
un trup din care
ai mai putea rupe
insomniacii mă
caută mă caută
şi eu-aceeaşi-
aşteptare cu chipul verde
sau vărgat nu îmi
mai port peste zare zborul
doar merg la cale

cu luna amurgindu-mi pasul

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...