luni, 2 septembrie 2013

strigătul zilei


strigătul zilei


într-o tăcere albă
numai lumina artificială a
lămpii mi-ar mai putea deschide ochii
-murmurul viu-
camera ovală
strigăt reîncarnat
de dincolo
al zilei din mâine
acelaşi pustiu planând
ca o chemare ca
un trup din care
ai mai putea rupe
insomniacii mă
caută mă caută
şi eu-aceeaşi-
aşteptare cu chipul verde
sau vărgat nu îmi
mai port peste zare zborul
doar merg la cale

cu luna amurgindu-mi pasul

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...