marți, 24 septembrie 2013

groparul

m-am născut
atunci
când se despicau zorii
și în brațele de ramuri
mocnea cerul
acoperind zile
cu sânge cristalizat
de gintă latină

am chemat nisipul
să deseneze spectral
umbre
în noaptea regească

râul se retrăgea
în mine

primeam loviturile
de piatră ca pe niște
răsunete pustii
ale adâncului

(în casa cu tavanul
iluzoriu
luminile nășteau
foile albe
din gânduri proaspete)

groparul
cu pleoapele căzute
a început
cu degetele aspre
să-mi sape
dezgroparea

(și-n vechea piațetă
păpușarul mângâia sforile
cerându-mi
să mai stau
măcar o zi/
decor absurd
pierdut în întuneric)

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...