duminică, 29 septembrie 2013

ReNașterea(dialog cu Rameel)

Renașterea

tăceri în așteptări sau 
cuvinte risipite lovesc 
malurile vieții cerșind 
o nouă înfățișare 
cu privirile roase 
atingem suflete și
mâinile ni se destramă 
în firul înnegurat al nopții 
se țes adâncite în buze de statui 
adună corbii necuprinsului 
și necuprinsul cade 
îngenunchind strigătul cerului 
deopotrivă /creștin și păgân/ adorm 
osteniți pe creștetul vulturului 
expirând alte vieții strâns 
legate de noul legământ 
muntele scrâșnește 
pântecele luminii răstoarnă temelii 
astupate de ierburi alunecându-ne pașii
 (Dorina Neculce)


Adâncind locuri
Spre odihnă
Le căutăm cu toţii
Fără să ştim

Le vom afla
Oare vreodată?

Dar cine ştie?!
Poate cei ce
Au fost demult
Şi parcă
N-au fost
Niciodată(Rameel)

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...