Renașterea
tăceri în așteptări sau
cuvinte risipite
lovesc
malurile vieții cerșind
o nouă înfățișare
cu privirile roase
atingem suflete și
mâinile ni se destramă
în firul înnegurat al nopții
se
țes adâncite în buze de statui
adună corbii necuprinsului
și necuprinsul cade
îngenunchind strigătul cerului
deopotrivă /creștin și păgân/
adorm
osteniți pe creștetul vulturului
expirând alte vieții strâns
legate
de noul legământ
muntele scrâșnește
pântecele luminii
răstoarnă temelii
astupate de ierburi
alunecându-ne pașii
Adâncind locuri
Spre odihnă
Le căutăm cu toţii
Fără să ştim
Le vom afla
Oare vreodată?
Dar cine ştie?!
Poate cei ce
Au fost demult
Şi parcă
N-au fost
Niciodată(Rameel)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu