duminică, 22 septembrie 2013

îmbrățișată cu bezna

îmbrățișată cu bezna


pe atunci pârâul mă
veghea în fiecare noapte
alunecam îmbrățișată cu bezna mi
se întrezăreau cărările
pustii -un fel de- morți cu
un surâs empatic
prietenii mei tresăreau
cu brațele încrucișate-semn de nemurit-
când numai șoaptele caligrafiau
eternul frunzelor de nuc/ voiam să le
păstrez candoarea/
ochi/oblici/statui desenează
frica pe un ecran gigant
oameni ai înserării mereu neliniștiți
mereu însingurați cu o ușoară paloare ascunsă în
colțul gurii îmbracă umbrele pe rând
îmi masează plămânul stâng/


/viața mea accelerează/


viața mea e fără de întoarcere
îmi zic la pas aș
mai putea să câștig
câte alte bătălii cu trupul
aș mai putea duce

și mă amestec așa
printre baionete
copiii decupați
fac semne
-sunt o hârtie vie- zic
ieșită de sub buza
omului de fum



http://youtu.be/JH3NYyAihW0

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...