joi, 26 septembrie 2013

criptică

îmi tratez neliniștile
cu ceai negru
feline traversează
strada până la umbră mă
ascund în ochiul plămânului strâmt e
pace e liniște iară în ultimul gând iluziile
dărâmă pereții câteodată e nevoie doar
de o poartă sculptată de o duminică
prea verde sau de o mână îndantelată
care să reînvieze morții
încuiați
în piatra lucioasă
dintr-un simplu
cuvânt

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...