vineri, 6 septembrie 2013

poemul nopții




sub umbra ploii
nisipul îmi caută alt
adăpost și mă ascund
iară după același felinar
de la margine de trup
uitată de fluturi adorm pe brațe
copiii de liliac le suflu
în aripi: naaa-niii! naaaa-niiii!
ostoindu-le groaza îi legăn
îi tot legăn cât sunt de frumoasă
mă asemăn cu mâinile tale
străine îți și zic sunt mamă
îmi tot reamintesc pentru că
fiica mea îmi aprinde lampioane ca eu
să lucesc și să strălucesc în miile de curcubeie
ochii mei s-au înecat adânc
pentru mine s-a deschis un alt cer
și iată întunericul mă latră din
spatele nălucilor albastre
sunt lumină le zic făcând
un gest așa cu brațele țesute
sunt lumina țâșnită
dintr-un alt cer
înspre un alt Început

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...