vineri, 6 septembrie 2013

poemul nopții

sub umbra ploii
nisipul îmi caută alt
adăpost și mă aprind
iarăși același felinar
de la o margine de trup
uitată de fluturi adorm
copiii de liliac le suflu
în aripi: naaa-niii! naaaa-niiii!
ostoindu-le groaza îi
legăn îi tot legăn cât sunt de frumoasă
mă asemăn aşa de mult
cu mâinile tale
străine îți și zic sunt
mamă îmi reamintesc pentru că
- fiica mea îmi aprinde lampioane ca eu să
lucesc și să strălucesc în miile de curcubeie ochii
mei s-au înecat adânc
pentru mine s-a deschis un alt cer
și iată
întunericul mă latră din
spatele nălucilor albastre
sunt lumină le zic făcând
un gest așa
cu brațele țesute
sunt lumina țâșnită
dintr-un alt cer
înspre un alt
început

Niciun comentariu:

peregrinii de mătase

au început să cadă brusc îngeri răsculați peste cerul meu  tulburat  ca o ninsoare abstractă nourii luau forma inimii tale crescute din a...