luni, 30 septembrie 2013

elegiacă

cu pumnii strânși cu
picioarele adâncite în
răcoarea nopții slobozesc
strigătul meu
foșnitor peste ierburi
-dacă nu ar fi aici- zic
dacă nu i-aș cunoaște trupul
care a zăcut și iată El
bărbatul așteptărilor mele
aproape o umbră
pe sub pământ
îmi tot îndemna
mioarele să
înflorească

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...