sâmbătă, 7 septembrie 2013

aici, copacii au umbra violet(din volumul Dacă aş putea străbate timpul)

aici, copacii au umbra violet și vibrează sub atingerea mâinilor mele striate și reci. Murmurul lor straniu e încărcat de miresmele sentimentelor sfărâmate sub talpa vremilor trecute. Glasul iubirii se stinge în serenade care-și poartă mătasea papucilor prin liniștea albă a nopții și a pădurilor astrale. Tu încă stai de strajă trandafirului albastru pe care ți l-am strecurat cu grijă pe sub cămașa mereu împrospătată. Muzica zilei se prelinge din urechea mea înfășurându-se împrejurul gurii tale. Privirea mă azvârle pe o cărarea nemaiumblată...Lumina invadează spații nedeschise...Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili. Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortochiate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albe-ca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperindu-și urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violet... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină bine păzită: -Și tu poți fi marea... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se-ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul. Îmi ung sufletul cu flori de lavanda . Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra copacului timpului de dincolo...
Copacii,
aici,
au umbra violet...

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...