despre facere

pe lângă cimitir să nu treci niciodată
cu pieptul dezvelit are moartea un fel al ei
anume de a ne ademeni cu mirosuri de poame verzi
cu ramuri de măslin nu spune nu nopţilor de mai
florile de liliac şi-au sugrumat demult petalele
în boabe de sânge şi dacă mai există totu;i cineva
care să cânte prin taverne asta-i pentru că umbrele poeţilor
trag pelerinelor năvodul peste cap să intre
în altarele bisericilor părăsite
în care şi-au făcut adăpost corbii uitând
pentru o scurt[ vreme faptul
că suntem un neam cu profunde rădăcini
de copaci carnivori că ne hrănim cu
chipurile pierdute
că nevestele îşi desfac pletele
bocindu-şi prin burţile nefaste
ceea ce nu au mai putut naşte
http://youtu.be/t2HcLb9fyZg