sâmbătă, 27 aprilie 2013

discurs democratic



uite prietene par a fi dezrădăcinata ce îşi caută
casă cineva mă strigă obsesiv: emmy dar
ştiu că nu mai este vorba despre mine
(sunt femeia culegătorului de umbre)
dintr-o casă străină trebuie să învățăm
liniștiți cum e să fim
buni cetățeni smeriți care merg
întotdeauna la biserică şi se roagă
fără să aștepte alt-ceva apoi
toate vor trece şi noi vom
privi nostalgia prin zidurile dărâmate
gândindu-ne că numai
aici oamenii apusului pot fuma din tinerețe ca
din nişte suflete care se sparg în mii de glasuri
și așa o să începem a învăţa
că în democraţie nu
mai vorbeşte nimeni
de aceea lovim
din ce în ce mai nervoşi
cu picioarele în frică
trebuie să recunoşti și TU
că nu ai privit niciodată
în ochii unui câine
oamenii te-ar linşa numai
dacă ai deschide gura şi totuşi
e ciudat pentru că
îmi amintesc foarte clar
de trupurile lor scheletice dar hai
să trecem nepăsători peste asta
ca peste frigurile ascuțite ale iernii
.......................................................................................................şi
ca un semn bun în toată nebunia asta
simt cum mă îndrăgostesc din ce în ce mai des
de guverne post-decembriste
simt cum trec tot mai tăios
prin mine cu bratele lor deschise
spintecându-mi toate visurile
mi se pare că am şi devenit fără de voie
un fel de loc răcoros în care
ei îşi bagă picioarele sau
îşi adună umbrele târzii
îmi zic lasă
sunt doar nevasta culegătorului de umbre
ce rost ar mai avea să mă cunoască
oricum o vom lua
de la capăt...
de la alt capăt...
de la alt alt capăt...
delaaltcapatfărădecapăt
și nimic nu
se va mai schimba
în hățișul acesta de umbre

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...