un caleidoscop doar atât
o întoarcere de mână şi
lumea se schimbă
după cum vrei tu
femeia o să fie aceeaşi
ca şi până acum cu ferestrele deschise
cu trupul de mărgean te aşteaptă mereu
în miez de noapte pe când tu veşnic rătăcitor
cu ochii vineţii cu haina despuiată cauţi
în grabă un oraş un nume de care să te sprijini
şi te rogi
doamne mă iartă
îţi sufli-n pumni
îţi scuipi în palme şi
iar porneşti dar ea n-o să-nţeleagă
graba asta a ta şi o să te întrebe
pentru ce?
atunci o să îi cauţi
în vene zilele albite
şi o să-i spui c-o strângere de mână
lasă
o să se vindece cândva şi talpa ta
mulţimea o să strige leneş sau poate o să-ţi pună piedci
după cum i-e firea dar tu să laşi ferestrele deschise.
n-am zis că o să te
înalbăstresc?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu